Cezar Petrescu - Aurul negru by vlahopol, literature
Literature
Cezar Petrescu - Aurul negru
Apărut în 1931, perioadă a marilor dispute pro şi anti elementul străin" în orice domeniu, perioadă în care Lovinescu îşi făcuse deja, mai întîi din junimişti, apoi din poporanişti, gîndirişti, sămănătorişti ş.a.m.d. adversari feroce, cu ale sale teorii, ale sincronismului şi evoluţiei, perioadă în care Garda de Fier îşi începea asidua şi controversata activitate, romanul Aurul Negru s-a bucurat de un mare succes, pe undeva explicabil: reţeta sadoveniană, pusă admirabil
Cezar Petrescu - Aurul negru by vlahopol, literature
Literature
Cezar Petrescu - Aurul negru
Apărut în 1931, perioadă a marilor dispute pro şi anti elementul străin" în orice domeniu, perioadă în care Lovinescu îşi făcuse deja, mai întîi din junimişti, apoi din poporanişti, gîndirişti, sămănătorişti ş.a.m.d. adversari feroce, cu ale sale teorii, ale sincronismului şi evoluţiei, perioadă în care Garda de Fier îşi începea asidua şi controversata activitate, romanul Aurul Negru s-a bucurat de un mare succes, pe undeva explicabil: reţeta sadoveniană, pusă admirabil
Cântec către mare
Sunt umbra mea din nevoie de cuvânt,
Sunt un copil plângând.
Plecaţi pe ogoare, nu mai vine
Nici ea, nici el, nici toţi care-au plecat,
Lăsând în geamantanul vieţii un ac
Să coacă poveşti
Cu finaluri cereşti,
Cu uitări şi creşti,
Cu păsări şi peşti cu care ne hrănim,
Cu apă transformată-n vin....
E un an prea lung pentru voi, e o moarte.
E un an prea lung pentru voi, e o carte.
Refrenele se
Credinţă -cantabil-
Suntem atât de vii,
Încât câmpiile şi-au părăsit proprii copii.
Suntem atât de vii,
Încât fântânile nu mai au darul de-a ne otrăvi.
Suntem atât de vii,
Încât mătăniile sunt mii.
Suntem atât de vii,
Că vara prinde arome arămii.
Suntem atât de morţi,
Încât soarta ne trage la sorţi.
Visul şi nesomnul...
Cuvintele-şi frâng gâturile-n pod,
Se sting în sfori odată putrede,
Se duc spre raiuri unde stai pe ierburi ude.
Unde eşti?
Îmi moare inima în simfonii, se pare,
"Care pe care", mi-ai zis.
Care trase de inorogi pe care nu mai ştiu să-i strig.
Bătrâni ologi şi mama nimănui rugându-se.
Şi ei certându-se.
Şi mâna lui lovind,
Ea doar căzând fără să verse nici măcar o lacrimă.
Vom evada c-o barcă pneumatică umflată numai din pl
Setilă, poet suprarealist
Am nevoie de litere-n plus, de cuvinte
Ce niciuna din gurile de pe pământ nu le-a mai spus.
De ploi am nevoie, că oamenii sapă căutând
Fericirea-n pământ.
De voi am nevoie că inimile bat nebune, încântând
Nevoile unui dirijor ce are-apucături de sfânt.
Ce sunt?
Un vierme cu carcasă de om.
Un germene cu ochi cusuţi de somn.
Un vultur răpitor cu lacrimile îngheţând înainte.
Un păpu
sînt tot eu, !culmea (https://www.deviantart.com/culmea), nu vă sesizaţi, nu am copiat nimic de nicăieri, sînt ale mele astea :rofl:
Dacă de mîine aş putea să uit, Aş uita faptul că azi nu puteam să uit, Apoi aş uita faptul că poimîine voi putea să uit, Mi-aş uita, deci, trecutul şi viitorul, Trăind într-un prezent continuu Şi atotuitător.